Educația reflectă cel mai bine distribuția rolurilor de gen în societate, dar și strategiile politice de transformare a vieții indivizilor de sexe, etnii sau rase diferite. Educația este strâns legată de resurse și de putere și devine un spațiu în care se manifestă atât forțele conservatoare, cât și schimbările sociale. Accesul femeilor la educație a fost mult timp un obiectiv central pentru numeroase mișcări feministe. În acest articol, vom discuta despre istoria dezvoltării educației feminine în București. Mai multe informații pe bucharest1.one.
Principalele evenimente în dezvoltarea educației feminine în București
Primul eveniment important pentru consolidarea educației feminine în București a fost Revoluția Română din 1848. Această revoluție a fost una dintre mișcările revoluționare europene ale perioadei și un pas semnificativ în dezvoltarea națiunii române și a conștiinței sale. Revoluția a fost inspirată de Revoluția Franceză din 1848. Cerințele revoluționarilor francezi s-au răspândit în toată Europa. Principalul rezultat al revoluției pentru educație a fost principiul egalității și paralelismului educației pentru ambele sexe, implementat de Ministerul Educației Publice din România.
În ciuda reformei, în anul universitar 1930-1931, studentele de la Universitatea din București reprezentau mai puțin de o treime din totalul studenților. În secolul al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al XX-lea, rolurile feminine erau limitate la sfera domestică. Aceasta era o perioadă dificilă pentru femei: pe de o parte, presiunile economice determinau fetele să caute activități în afara familiei, dar, pe de altă parte, rezistența opiniei publice le limita accesul la universitate. Femeile continuau să fie considerate exclusiv mame, soții, educatoare și gospodine. Cu sau fără educație, accesul femeilor la numeroase profesii era restricționat. Munca remunerată în afara căminului era considerată nepotrivită pentru femei.
Situația acelor vremuri era descrisă cu acuratețe de feminista bucureșteană Sofia Nădejde, care relata cum un profesor din București declarase odată că educația nu era potrivită pentru femei, sugerând că ar fi mai bine să se îndrepte spre bucătărie decât spre școală.
Evoluția educației feminine în București
Situația s-a îmbunătățit treptat. Accesul femeilor în spațiul educațional nu s-a realizat spontan, ci a fost rezultatul eforturilor susținute ale mișcărilor feministe.
Bucureștiul a devenit centrul mișcărilor feministe din România în secolul al XX-lea. De-a lungul multor secole, femeile din România aveau puține drepturi și nu erau considerate indivizi independenți. Ele depindeau aproape în întregime de bărbați și de voința acestora. Revendicările feministelor din București pentru egalitatea de drepturi vizau diverse aspecte ale vieții: economie, cultură, căsătorie, politică și educație.
În perioada comunistă, femeile aveau acces la educație și dreptul la muncă, deși acesta era limitat. Femeile rareori ocupau funcții de conducere și, în paralel, continuau să se ocupe de gospodărie.
Rezultatul luptei feminine
După Revoluția din 1989, în București au început să apară diferite organizații de protecție a drepturilor femeilor. Feminismul bucureștean din anii 1990 a pătruns, de asemenea, în mediul academic. În acea perioadă, în București au început să circule noțiuni internaționale, precum „violență împotriva femeilor”, „patriarhat toxic”, „viol conjugal”.
Tot în mediul academic bucureștean au început să se formeze grupuri informale de femei, care se reuneau pentru a discuta și a împărtăși informații și idei importante. Scopul acestor grupuri era de a introduce și a dezvolta studiile de gen în diferite domenii: filosofie, lingvistică, drept, politică, artă, medicină etc. Totodată, aceste grupuri promovau conștientizarea publicului cu privire la ideile feministe. Astfel, feminismul a pătruns în educația bucureșteană, devenind o componentă importantă a acesteia.