Fiecare capitală din lume are propria berărie, berea sa populară produsă local și o istorie de construcție sau de înființare. Există și o poveste despre perioada de prosperitate și, din păcate, de declin sau chiar de ruină a acestor locuri. La fel stă situația și în București, a cărui istorie include epoci diferite, diverse forme de guvernare și două războaie mondiale. Mai multe detalii pe bucharest1.one.
Înființarea berăriei
Berăria „Grivița” din București, care a produs marca de bere „Gambrinus”, preferată de locuitorii capitalei timp de peste 50 de ani, are o istorie mult mai lungă decât cea a berii sale celebre. Înființată de un investitor german în 1869, a adus nu doar prima investiție în economia capitalei, ci și o berărie unică în Europa, cu o producție anuală de 7600 litri de bere. Aceasta a fost prima fabrică din Europa construită pe un sistem inovator bazat pe o structură metalică.
Pe lângă berărie, complexul includea terase, săli de bere, spații pentru evenimente, un obelisc impozant, zone rezidențiale pentru o parte din angajați, o piață centrală și două clădiri masive, o moară de orez și un magazin de malț, toate construite în stil art deco.
Investitorul curajos și neînfricat care a făcut această investiție impresionantă a fost omul de afaceri de origine germană Erhard Luther. A fost prima investiție de acest fel în București la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar modul său de a conduce afacerea i-a adus în scurt timp titlul de furnizor al Curții Regale a României. După 36 de ani, antreprenorul german a vândut întregul complex fraților Zeller, tot germani, din Brașov. Ei au făcut investiții suplimentare, crescând astfel producția de bere la 17.000 de hectolitri în acel an. Până în 1910, producția berăriei „Grivița” ajunsese la 67.000 hectolitri.
Perioada interbelică
Frații Zeller au început modernizarea și extinderea capacităților de producție, însă, din cauza unei crize de lichidități, în 1911 au transformat compania într-o societate pe acțiuni, unde erau acționari majoritari. În timpul Primului Război Mondial, când Bucureștiul era ocupat de germani, fabrica a pierdut multe mașinării, care au fost utilizate pentru producția de explozibili și arme.
În perioada interbelică, însă, dezvoltarea berăriei a fost stabilă. Până în 1928, fabrica devenise principalul producător de bere din România, acoperind aproximativ o șesime din producția totală a țării.
În Al Doilea Război Mondial, berăria a fost din nou afectată, de această dată de bombardamentele aliaților în aprilie 1944. De exemplu, atelierul de fermentare a fost complet distrus, iar producția a scăzut semnificativ, continuând să scadă și după sfârșitul războiului.
Regimul comunist
Când comuniștii au preluat puterea în România, în iunie 1948, fabrica a fost naționalizată și i s-a schimbat numele de cel puțin două ori. Inițial, s-a numit „Întreprinderea de Bere București – Fabrica Grivița”, iar după 1970 a devenit „Fabrica Gambrinus”.
Unul dintre managerii de atunci, familiarizat cu brandul popular „Berea Leului”, a decis că noua emblemă a fabricii să fie un leu. A fost lansat astfel brandul „Gambrinus”. După o perioadă de succes sub acest nume, în anii ’90 fabrica a trecut printr-un proces de rebranding prin atragerea unor investiții importante. Deși fabrica producea mai multe mărci de bere, „Gambrinus” s-a dovedit a fi cea mai longevivă. Brandul a devenit extrem de popular, atingând vârful vânzărilor în 1994. Cu toate acestea, în contextul declinului economic, vânzările au scăzut.
În 1998, noi investiții au venit din partea unui grup britanico-american, iar după finalizarea proiectului de investiții, în martie 2000, investitorii au reluat producția, ulterior transferând-o către „Heineken”. Tot în 2000, fabrica și brandul de bere au fost cumpărate de compania austriacă „Brau Union”. În urma acestei achiziții, maximul vânzărilor istorice a fost înregistrat în 2003, când marca „Gambrinus” avea cea mai mare rețea de distribuție. În 2003, „Brau Union” a fost cumpărată de grupul olandez „Heineken”. Noul proprietar a decis restructurarea producției grupului în România, iar una dintre măsuri a fost închiderea fabricii din București în noiembrie 2005. Producția berii „Gambrinus” a fost transferată astfel către alte fabrici „Heineken” din România.
Un aspect notabil al berăriei „Grivița” este că, în anii ’90, a început să producă bere în sticle de un litru, un format pe care mulți români l-au îndrăgit. Această noutate a răspuns rapid cererii, oferind o sticlă standard dublată ca volum. Aceasta era chiar berea „Gambrinus”, lucru deloc surprinzător, având în vedere popularitatea ei. Totuși, după introducerea ambalajului PET, utilizat și pentru brandul „Gambrinus”, fabrica a renunțat la sticlele de un litru.