Dezvoltarea creșterii cailor în România este strâns legată de familia regală. „Herghelia Scroviște-Periș” a fost herghelia familiei regale române, funcționând între 1932 și 1947, unde se creșteau cai de rasă pur sânge englez. După cel de-al Doilea Război Mondial, în 1948, herghelia a fost „naționalizată.” Mai multe detalii pe bucharest1.one.
Familia regală și caii
În București, dar și în întreaga Românie, era cunoscută dragostea familiei regale pentru animalele nobile, însă puțini știau despre marea pasiune a familiei regale pentru caii de rasă pură și pentru „sportul regal.”
Carol I a fost președinte de onoare al Jockey Clubului Român încă de la înființarea acestuia, în anul 1875. De altfel, clubul a fost fondat sub patronajul său regal. Ceremonia de inaugurare a avut loc în aprilie, în marea sală a clubului din Calea Victoriei, unde au fost rostite discursuri și s-au ridicat pahare în cinstea fondatorilor și a membrilor clubului. Majestatea Sa, în discursul său, a declarat că Jockey Clubul poate aduce un beneficiu real țării, ocupându-se de îmbunătățirea rasei cailor. De asemenea, Carol I era convins că, prin creșterea cailor, se va reda reputația pe care țara o avusese în Europa la începutul secolului.
În același an istoric, la 12 octombrie, Jockey Clubul a organizat prima ediție a Premiului Prințului. Această distincție, care mai târziu a devenit Premiul Regal, a fost o recompensă râvnită, depășită ca importanță doar de Derby-ul României și de premiul propriu al Jockey Clubului.
Domnitorul Carol I, devenit rege în 1881, a influențat pozitiv dezvoltarea creșterii cailor prin intermediul „sportului regal” și a participat activ la administrarea Jockey Clubului Român, la dezvoltarea curselor de galop și la construirea hipodromului de la Băneasa.
Regina Maria, născută într-o țară cunoscută pentru caii de rasă pur sânge și pentru „sportul regal,” a moștenit această pasiune și și-a petrecut întreaga viață înconjurată de cai. Chiar înainte de a deveni regină, prințesa Maria era o prezență constantă la hipodromul de la Băneasa, alături de alți membri ai Curții Regale.
Deși membrii Familiei Regale erau mereu prezenți la marile curse și contribuiau anual la dezvoltarea „sportului regal,” bucuria de a deține cai de rasă pură au trăit-o abia începând cu anul 1932, după construirea hergheliei „Scroviște-Periș” de lângă Periș.
Înființarea hergheliei
Revenit în țară în 1930, noul rege al României, Carol al II-lea, începe din 1931 să frecventeze hipodromul Băneasa. Suveranul încerca astfel să continue tradiția Casei Regale de a participa la marile curse și de a acorda personal Premiul Regal. Carol al II-lea călătorise mult prin Europa și era bine informat despre moda prezentă la curțile regale, în special în Anglia, de a deține cai de rasă pură.
Moștenind dragostea pentru acest animal nobil de la mama sa, Regina Maria, și constant încurajat de aceasta, Carol al II-lea înființează o herghelie. Lângă Periș, existau deja mari domenii aparținând Casei Regale, unde se aflau locuri regale de vânătoare și de recreere, stabilite încă din timpul lui Carol I. Având în vedere proximitatea față de București și aerul curat din zonă, regele a considerat că nu exista un loc mai potrivit pentru creșterea și antrenarea cailor de rasă pură.
Regele Carol al II-lea l-a numit pe colonelul Grigore Capșa, un fermier experimentat și proprietar de cai de rasă pură, responsabil de herghelie. Acesta din urmă l-a ales ca antrenor pe Alexandru Romanes, unul dintre cei mai buni antrenori din România acelei perioade. Împreună, ei au decis să-l angajeze ca jocheu pe tânărul și promițătorul Nicolae Ilinca.
Astfel, cu Romanes ca antrenor, Ilinca ca jocheu și cu caii cumpărați de la Johann Schlesinger, echipa „Grajdului Palatului” era aproape pregătită pentru debutul la hipodromul Băneasa, sub steagul Casei Regale a României. Regele a ales personal culorile echipei, constând într-o sutana verde cu mâneci albastre și o toca albastră. Pe lângă caii achiziționați de la Schlesinger, familia regală a cumpărat toți caii deținuți de generalul Răzvan. Au fost achiziționați nu mai puțin de 28 de cai pentru herghelia de lângă Periș, în valoare de 125.000 de lei. De atunci, în herghelia Casei Regale a României au apărut iepe-mamă, armăsari de reproducție, mânji de un an și alți cai de doi ani, care au fost antrenați pentru curse. Debutul lor a avut loc în anul 1933.
Primele victorii regale
Apariția cailor de la «Herghelia Scroviște» pe hipodromul Băneasa a fost de-a dreptul impresionantă. Pe lângă caii care arătau bine, fiind bine antrenați și îngrijiți, sportivii, în frunte cu Nicolae Ilinca, purtau culorile Palatului. Caii erau însoțiți de îngrijitori.
Aceștia din urmă, deși simpli spectatori, au suferit, de asemenea, transformări impresionante. Erau îmbrăcați într-o uniformă specială, care consta dintr-o tunică cu ciucuri verde-albastru, pantaloni de culoare albastru-închis și o pălărie ascuțită cu emblema unei coroane. Încălțările erau cizme englezești, cu apărători de piele, ceea ce adăuga o notă de eleganță prezenței lor. Este de menționat că acești spectatori se comportau cu multă disciplină, ceea ce nu era deloc surprinzător, dat fiind faptul că reprezentau Curtea Regală a României. Prezența lor devenise un exemplu de urmat. Merită subliniat că caii Hergheliei Regale a României participau la curse sub numele «Herghelia Scroviște».
Ulterior, la scurt timp după prima lor apariție la hipodromul Băneasa și după câteva victorii în curse mai puțin prestigioase, herghelia «Scroviște» a obținut aceste victorii mult râvnite în competițiile importante.
Noua grajduri
Importurile efectuate în perioada 1937–1938 și creșterea pe domeniul «Herghelia Scroviște-Periș» au influențat decizia lui Carol al II-lea de a construi un grajd regal lângă hipodromul Băneasa.
Importurile realizate între anii 1937 și 1938, alături de dezvoltarea hergheliei «Scroviște-Periș» și, bineînțeles, statutul regal al lui Carol al II-lea, au condus la decizia acestuia de a construi un grajd pentru herghelie lângă hipodromul Băneasa. În acest fel, s-au simplificat antrenamentele, iar antrenorul Romanes a avut posibilitatea să pregătească caii de rasă chiar pe hipodrom. Totodată, vânzarea cailor a devenit mai eficientă, desfășurându-se direct în noul grajd situat pe partea de nord a hipodromului.
O altă facilitate oferită de construcția noului grajd a fost prezența unei stații de manej deja existente. Această stație de antrenament fusese construită de Jockey Clubul Român în anul 1923, iar în 1930 a intrat în proprietatea Ministerului Agriculturii.
Încă câteva evenimente importante au avut loc în 1940. Regele Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său prea tânăr, Mihai I, însă noul grajd de lângă hipodrom a fost pus în funcțiune. Grajdul familiei regale a României a primit un nou nume – «Herghelia Periș», iar de administrarea sa s-a ocupat colonelul Mihai Elefterescu. Aceste evenimente păreau să aducă Palatului un viitor promițător. Așa s-a și întâmplat. În 1941, după mulți ani de încercări, herghelia «Herghelia Periș» a câștigat derby-ul românesc.
«Boer Bibi» a fost importat în 1938 împreună cu mama sa din Franța. El a adus Curții Regale premiul mult dorit – victoria la derby-ul românesc. Anul acesta urma să fie cu adevărat remarcabil. La noul grajd de lângă hipodromul Băneasa urmau să debuteze doi tineri jochei, Nicolae Florescu și micul Mihai Câmpeanu. Cu două tinere animale de rasă și experimentatul Ilinică, herghelia «Periș» s-a poziționat pe primul loc în lista proprietarilor câștigători din 1941. Însă tot în acest an 1941 a început Al Doilea Război Mondial, care a marcat începutul sfârșitului pentru această minunată poveste ecvestră.