În 1891, într-o scrisoare adresată președintelui Consiliului de Miniștri de atunci, Emanoil Florescu, regele Carol I și-a exprimat dorința de a crea o instituție dedicată tinerilor studenți de la toate facultățile universităților din țară, dotată cu o bibliotecă mereu deschisă.
Viitorul centru cultural urma să fie consacrat legislativ ca instituție de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Citiți mai multe despre crearea Bibliotecii Centrale Universitare din București pe bucharest1.one.
Fondul Universitar „Carol I”
Proiectarea clădirii a fost încredințată arhitectului francez Paul Gottereau, cunoscut pentru proiectarea Casei de Depuneri și Economii și a vechiului Palat Regal. Lucrările au început în 1891 și au fost finalizate doi ani mai târziu, în 1893. Următorii doi ani, până în 1895, au fost dedicați amenajării și dotării bibliotecii.
În 1895, Carol I a înființat Fondul Universitar care-i poartă numele. Timp de 50 de ani, fondul a avut misiunea de a sprijini pregătirea elitei intelectuale, oferind granturi, premii de stimulare și burse studenților merituoși, precum și publicând lucrări valoroase, teze de licență și doctorate. După 20 de ani, în 1911, sub coordonarea aceluiași arhitect, a început extinderea clădirii bibliotecii, deja cunoscută. După renovare, clădirea a fost redeschisă pe 9 mai 1914 și a devenit una dintre cele mai remarcabile clădiri din București. Cu un amfiteatru de peste 500 de locuri, 4 săli de lectură și depozite de cărți, biblioteca a atins un standard european de organizare și dotare, devenind un adevărat forum dedicat învățării și cercetării. În 1925, biblioteca fondului universitar a găzduit Prima Conferință a Bibliotecarilor din România, sub coordonarea lui Ioan Bianu și Em. Bucoțea.
Desfășurarea de evenimente culturale în cadrul bibliotecii a devenit o normă. Astfel, între 1931–1933, grupuri culturale precum Forum, Poesis și Criterion au organizat aici conferințe și simpozioane la care au participat personalități ale culturii vremii. Prestigiul Fondului și al viitoarei Biblioteci Centrale Universitare a fost consolidat de scriitori, profesori universitari și personalități culturale care au lucrat ca bibliotecari, printre aceștia numărându-se: G. Dem Teodorescu, Șt. O. Iosif, Al. Țigara-Samurcaș (directorul bibliotecii între 1899 și 1946), Mircea Florian, C. Rădulescu-Motru, Ion Clopoțel, C. Vlădescu-Răcoasa, Mircea Tomescu.
Incendiul devastator
Prin Decretul nr. 136 din 12 iulie 1948, biblioteca fondului universitar a primit statutul de Bibliotecă Centrală a Universității din București „C.I. Parhon”. Astfel, Biblioteca Universitară a devenit centrul coordonator al rețelei de biblioteci de facultate din cadrul Universității din București. Pentru a crea un sistem unitar și funcțional, s-au făcut eforturi active pentru reorganizarea bibliotecilor de facultate, a seminariilor, laboratoarelor și căminelor.
În 1989, biblioteca a fost devastată de un incendiu. Flăcările Revoluției Române au transformat cărțile în cenușă, iar zidurile în ruine. Incendiul a distrus peste 500.000 de volume (12.000 de cărți bibliofile, 52 de volume din biblioteca Eminescu), numeroase ex librisuri, hărți vechi și aproape 3.700 de manuscrise aparținând unor mari personalități ale culturii române, inclusiv Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coșbuc, Blaga, M. Eliade. În urma acestei tragedii, directorul general Federico Mayor a făcut un apel, sub egida UNESCO, către toate guvernele, organizațiile și instituțiile politice să participe la reconstruirea și modernizarea bibliotecii distruse.
Reconstrucția și informatizarea
Datorită unei solidarități umane excepționale, în doar câțiva ani, prin schimburi și donații, a fost reconstituită o mare parte a colecției de publicații. Peste 100.000 de volume au fost donate de persoane fizice și instituții din țară, iar peste 800.000 de volume au venit din străinătate. Multe lucruri au fost recuperate, cu excepția documentelor unice. Totodată, a început un proiect de reconstrucție, extindere și modernizare a complexului arhitectural.
În cadrul programului de modernizare, în 1990, experții UNESCO, împreună cu specialiștii bibliotecii, au elaborat un proiect de informatizare. La 28 februarie 1994, a avut loc inaugurarea sistemului informatic al bibliotecii. Din 1 martie, acesta a început să fie utilizat pentru activitățile bibliotecii.
În anul 2000 s-au finalizat lucrările de mutare a colecțiilor de documente în depozitele clădirii din Boema. În 2001, a avut loc deschiderea noii Biblioteci Centrale Universitare din București, la care au participat personalități culturale din România și din străinătate.
În 2006, biblioteca primește oficial noul nume — Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”. Cu această ocazie, s-a inaugurat o placă de bronz dedicată noii denumiri a instituției și un monument dedicat regelui Carol I. Statuia acestuia a fost amplasată pe rondoul din fața Aulei Profesorilor.